Ce să le facem părinților pentru ce ne-au făcut ?

Să-i respectăm, să-i iubim și să căutăm să-i înțelegem așa cum putem la vârsta noastră fragedă.

Da, poate părinții tăi nu s-au purtat cel mai frumos cu tine. Da, poate nu ți-au oferit cea mai bună educație. Și da, poate nu ți-au oferit un confort material decent.

Dar cu toate acestea, au motivele lor pentru care fac tot ce fac.

Au fost și ei copii ca tine

Gândește-te că înainte să-ți fie părinți, ei sunt oameni. Și au fost și ei copii. Au primit o educație, au primit un anumit tratament din partea părinților lor, profesorilor, școlilor și societății în general.

Înțelege-i, încearcă cu blândețe să te pui doar puțin în locul lor.

Îți vor tot binele din lume, sunt sigur. Doar că nu au învățat la vremea lor cele mai bune metode de a-ți oferi tot binele din lume.

S-ar putea să facă exact opusul și “să te tragă în jos”. Dar dacă ar fi conștienți de ceea ce fac, dacă ar fi primit educația și tratamentul necesar, crezi că ar mai face asta ?

Relația cu părinții mei

M-am răzvrătit împotriva părinților mei, în special împotriva tatălui meu care a încercat să-mi controleze viața cu mai multă autoritate.

M-am răzvrătit împotriva părinților mei pentru că n-au știut să-mi insufle cele mai bune metode prin care să-mi trăiesc viața.

Mă intrigă faptul că nu pot discuta mare lucru cu taică-miu, înafară de sport, materialisme și uneori femei, la modul superficial.

Apropierea dintre mine și el stă doar într-o strângere de mână, și, cam atât.

Mă revolt la gândul că n-am curaj să-l îmbrățișez, să ating o coardă mai sensibilă în el. Și el nu știe, nu simte, nu vede ce se-ntâmplă (update: între timp l-am îmbrățișat).

Nu a fost învățat când era copil. Părinții lui nu i-au oferit ce-mi doresc eu acum de la el.

Pot să-l învinuiesc? E vina lui?

Rareori îl mai învinuiesc, dar îmi trece. Așa a fost să fie. Așa a fost mersul lucrurilor pe vremea lui. N-am ce face și nu mă ajută să păstrez ranchiună.

Mama e femeie și sunt mai mămos. Am reușit să leg o relație mai sensibilă, mai autentică și mai blândă cu mama.

Vei găsi la părinții tăi măcar un gest de afecțiune

Drag prieten, dacă observi atent, în ciuda faptului că te mai trag în jos câteodată prin felul în care te educă, au modurile lor de a-și exprima dragostea și suportul pentru tine.

Așa, cu timiditate poate, dar sunt sigur că au măcar un lucru prin care încearcă să-și exprime afecțiunea față de tine.

O fi prin lucruri materiale sau o fi printr-o privire grijulie pe care ți-o presoară atunci când nu ești atent.

Iartă-i, de consideri că ai pentru ce. Îți vor binele.

Mai bună sau mai rea, educația părinților tăi are un rost

Eu am început să văd scopul și rostul pentru care m-am trezit pe la 18 ani că nu aveam încredere în mine, nu știam să leg o relație cu o fată, eram insensibil, nu știam să-mi deschid inima și aveam tot felul de conflicte interioare.

Toate astea se întâmplă ca eu să experimentez, să găsesc soluții la toate lucrurile astea care m-au frustrat, și apoi să le împărtășesc cu cei de vârsta mea sau mai mici.

Căci sunt mulți copilași care au nevoie de o mână de ajutor din partea unuia de vârsta lor care a trecut prin ce trec ei.

Și atunci, dacă te uiți atent în perspectivă, și faptul că poate ești ca un “șantier în lucru”, plin de “slăbiciuni”, conflicte sau neîncredere, are un rost. Ține de tine să-l intuiești.

Eu te susțin!

Vindecă-ți relația cu părinții

Apreciază-ți părinții și caută să-ți vindeci relația cu ei, căci astfel te vei vindeca tu și îți vei deschide inima spre o viață mai înfloritoare pentru tine!

Iar dacă noi suntem mai treziți și ne dăm seama de ce părinții noștri ne tratează nasol, hai să rupem noi acest cerc vicios și să oferim altceva la rândul nostru.

Te îmbrățișez!