Cluburile și petrecerile te distrează sau te distrag ?

 Vorbeam aseară cu mama despre nunți.

Ea îmi spunea că nunțile te distrează, te scot în lume și te bine-dispun.

De curând am fost la o nuntă și de acolo am pornit.

I-am spus mamei că acesta este felul în care vedea ea lucrurile. Eu le văd altfel. Eu văd nunțile și nopțile de clubbing că fiind împotriva ta. Împotriva sănătății tale, împotriva liniștii tale și împotriva clarității tale.

Hai să demascăm aceste ritualuri ale oamenilor despre care ei povestesc că îți fac bine.

Nu judecăm oamenii sau petrecerile. Și nu discutăm cu scopul de a le interzice.

Le demascăm doar cu scopul de a afla adevărul din spate, ca apoi să știi defapt ce alegere faci când mergi la o astfel de petrecere. Să fii conștient!

Luăm de exemplu o nuntă.

Care e povestea în care este învelită o nuntă, o căsătorie ?

“Se zice că” cei doi miri fac “un pas mare și important în viață” și că este un fel de apogeu al iubirii dintre ei. Se spune că la nuntă se adună toată lumea bună să sărbătorească căsătoria celor doi.

Despre petrecerea de după cununie se spune că aduce multă voie bună, dans, mâncare din belșug, momente frumoase împreună cu familia, cu rudele și cu prietenii de tot felul.

Se spune că trebuie să dansezi și să chiui până dimineață ca să arăți că ai energie și bucurie în tine.

Se fac aranjamente frumoase la mese și în tot restaurantul. Mirii și toți invitații vin îmbrăcați la 4 ace, strălucitor.

Toate acestea pentru bucuria și bună-starea mirilor și invitaților.

Bun, această este povestea în care este îmbrăcat acest eveniment.

Dar oare așa stau lucrurile? Oare povestea este reală, sau e tot ca aceea cu Iepurașul de Paște ?

Oamenii cred orbește în povești și ritualuri tradiționale. Le fac și participă la ele pentru că “așa se zice”, “așa trebuie”, “așa se trăiește viața” sau “se spune că”.

Cred în toate aceste motivații căci au impresia că vin de la o autoritate superioară lor.

Nu își pun întrebări ca să vadă ce este în spatele acestor povești, majoritatea din ei doar “cred și nu cercetează”.

Hai să vedem care-i realitatea de fapt!

Ce se petrece de fapt la cununia de la biserică?

Vin mirele și mireasa, care sunt doi oameni, doi oameni cu probleme și provocări personale ca majoritatea oamenilor.

Se spune că este un pas foarte important și nobil. Dar nu se întâmplă defapt nimic diferit față de o zi obișnuită. Sigur, pe exterior se joacă un ritual tradițional de gesturi, costumații, coroană pe cap, o bucățică de pâinică, un vinișor, niște lumânări de 1 kg și aia e.

Ce se schimbă cu adevărat în realitate? Ce se schimbă în interiorul acelor doi oameni care se cunună ? Îmbunătățesc ei cu ceva calitatea lor de oameni? Și-au îmbunătățit ei felul în care comunică? Reușesc să treacă mai ușor peste orgolii și să nu se mai certe, de exemplu? Reușește soțul să bea mai puțină bere și să alerge mai mult după cununie?

Acum să luăm petrecerea de după cununie. Poți asocia această petrecere cu oricare altă petrecere din club sau mai știu eu…

Hai să încercăm să ne punem în locul corpului tău atunci când participă la o nuntă de seara până dimineața.

Ce ar zice corpul tău?

Hmmmm, daaaa, niște pantofi cu lac, noi nouți, numai buni ca să nu-mi mai pot mișca degetele și de sângele care circulă nu mai zic. Dar stai că am la gât și această cravată potrivită pentru un gâtuit de seară. Și daa, acest costum care nu mă lasă deloc să respir dă bine în față oamenilor pe mine.

Dar aceste boxe de 1 metru care îmi duduie și zgâlțâie fiecare celulă din mine sunt surpriza serii pentru mine.

Iată toată această mâncare și băutură. Pun pariu că după ce combin toate aceste mâncăruri și băuturi în stomac, nu o să mai știu de mine. Eventual dacă pot să le diger pe toate în 2 zile și să nu-mi consum toată energia, o să cad laț liniștit.

Acum să revenim la discuția noastră.

Poate crezi că exagerez, dar te invit de exemplu să vezi ce efecte are asupra celulelor până și un sunet slab: vezi clipul

Îmi amintesc că am fost o dată în club, am stat până pe la 2 noaptea și a două zi când m-am trezit eram răcit. În timp ce dansam în club simțeam că mai bine aș pleca, sonorizarea aia parcă bruia ceva în interiorul meu.

Sau când am fost la Dance Marathon și am dansat pe tech-house de la 23:00 la 8:00 dimineața și când am ajuns acasă, nu mai auzeam bine, muzica încă îmi cânta în cap și picioarele mă dureau chiar dacă le țineam relaxate pe pat.

Fă următorul exercițiu:

Gândește-te că ești la o nuntă și că stai la masă. Cei mai mulți oameni sunt pe ringul de dans și tu îi privești. Acum imaginează-ți că-i dezbraci pe toți de hainele acele strălucitoare și îi îmbraci în haine uzuale, normale, tricouri și pantaloni, de exemplu.

Ok, acum închide muzică și uită-te la ei cum dansează fără muzică. Bun, acum fură din mințile lor motivul pentru care s-au adunat să danseze.

Acum fă să dispară toate aranjamentele florale și textile de pe mese, scaune și pereți. Să rămână restaurantul exact așa cum este, fără aranjamente strălucitoare.

Observi cum povestea în care este învelit evenimentul, începe să dispară ? Parcă nu prea mai are farmec, nu ?

Dar pentru cine are nuntă farmec, te-ai întrebat?

Pentru care parte din tine are farmec? Nu cumva doar pentru minte?

Ai observat că după o “o noapte de distracție pe cinste” oamenii vin acasă rupți în două și cad lați în pat? Și apoi zic: „Băi, ce m-am mai distrat! Am făcut-o lată!”

Dar corpul tău e varză după un astfel de bairam. Și ghice ce? De corpul tău depinde toată fericirea și liniștea ta pe această lume.

Bairamurile îți fac mintea să zburde ca o maimuță, o defocusează complet, o lasă fără puteri. Și corpul tău e obligat să se ia după ea.

Și ghici cât de clar vei putea să gândești după asta? Câtă putere de concentrare mai ai ca să faci un lucru bun și rezistent pe lumea asta? Dar ca să mai duci ceva la capăt?

De asta se spune că petrecerile te distrează, pentru că te distrag. Dacă analizezi atmosfera cuvântului, “a distra” are în el “a distrage” și “a anima”. A distrage + a anima pot ușor să ajungă “a manipula”. De altfel, așa se face și manipularea de orice fel: prin distragere și dorințe arzătoare, animatoare.
Știi ce se întâmplă atunci când te aduni și te înghesui la un loc cu vreo 150 de oameni ?

Fiecare om de acolo își poartă cu el problemele, fricile și și sentimentele nașpa sub formă de energie. O energie care stă în aură lor. Tu te intersectezi cu toate energiile alea adunate la un loc, căci ai și tu o aură, un câmp energetic al corpului tău.

Sigur, nu toți oamenii au câmpul energetic plin de “chestii” și puțini sunt cei care-l au curat și radiant.
Prin tot ce ți-am zis mai sus, nu intenționez să-ți interzic ceva și nici să spun că e rău să mai dansezi câteodată. Dansul e una dintre cele mai mari pasiuni ale mele.

Dansul te face sănătos, inspirat și ajută energia să curgă liberă prin corp. Dar să fie făcut într-un ambient liniștit.

Doar îți expun cu drag ce alegi în realitate atunci când mergi la un bairam și te faci lat. Doresc să-ți clarific alegerile. Să alegi prin prismă realității concrete, nu a poveștilor și ritualurilor “tradiționale”.

Și dacă dăm foaia la un alt capitol, ce metode de plăcere și bucurie “reale” avem la dispoziție?

Liniștea, pacea interioară și orice activitate care pornește din această stare de pace. Poți dansa, scrie, cânta, alerga, face dragoste, toate din această stare de liniște și pace. Și ghici ce ? Dacă faci lucrurile din această stare, nu te vei găsi lat în pat după aceea, ci vei simți că zbori, vei fi mai plin de viață și chiar vei dormi mai puțin.

E o mare diferență între bairam și liniște, nu ?

Și totuși, cum se face că atunci când auzi de liniște și pace, mintea ta o ia razna și te pune imediat “la treabă” ?

Mintea e ca o maimuță. Ea fiind programată greșit de mediul înconjurător cu tot ce are în el, are tendința să te tragă în jos. Mintea ta te poate duce pe culmi sau te poate trage în jos. Și deocamdată cele mai multe minți sunt manipulate de societate să fie distructive.

Ai nevoie să-ți stăpânești mintea, să ți-o antrenezi într-o altă direcție, una care chiar să-ți fie ție de folos. Nu e ușor, dar primul pas este să recunoști.

Spune-mi, când ai stat ultima dată liniștit, fără să-ți dorești ceva anume și ai simțit o pacea interioară, măcar pentru câteva minute ?

Cum te-ai simțit, concret și practic, după aceste momente de liniște ?

Pentru tine ce contează mai mult, poveștile cu zâne, sau realitatea concretă de zi cu zi, pe termen lung ?