Cum să fii un om superior

De multe ori mi s-a întâmplat să dau peste oameni care erau afoni social, le lipsea inteligența emoțională, erau foarte sensibili sau erau plini de complexe de inferioritate.

Principiul este că orice om va afișa un anumit comportament față de tine. Și comportamentul lui va atrage un anumit comportament din tine să iasă la iveală.

Iar comportamentul tău va hrăni la rândul lui, înapoi, un anumit comportament în omul din fața ta.

Este un cerc de influențare și perpetuare.

De exemplu, am dat peste cineva plin de complexe de inferioritate și neajunsuri emoționale.

În acel moment, simțeam puțin cum atitudinea din mine care râdea de el, vrea să iasă la suprafață. Aceasta era atitudinea care l-ar fi judecat și l-ar fi făcut varză.

Dar a doua opțiune a fost să scot din mine atitudinea nobilă, naturală și egală care l-a tratat cu înțelegere, compasiune și egalitate. Pentru că așa și este, suntem egali.

Deși avea mici ticuri verbale, repetiții de cuvinte și era clar că făcea lucruri ca eu să-l accept pentru că el nu se simțea valoros deloc, eu nu l-am judecat și nu l-am etichetat.

Am rămas în inimă și l-am văzut ca pe un om cu mare potențial. I-am transmis o stare de încredere și prietenie.

Altădată mi s-a întâmplat ca omul să fie plin de complexe de inferioritate, dar și foarte orgolios.

Când un om e orgolios cu mine, automat simt cum orgoliul din mine vrea să-i răspundă: băi, după ce că ești prost, mai ești și orgolios…

Dar încerc imediat să văd ce suferințe are omul acela în spatele lui. Pentru că orgoliul este semn de slăbiciune, frică și suferință. El își apără ceva, nu are încredere în el când este orgolios. Așa este mereu.

Și atunci mă uit puțin la om și îmi dau seama că nu trebuie să-i dau o replică orgolioasă înapoi, ci să fiu ferm și înțelegător cu el, căci omul în adâncul lui suferă, nu se simte așa de sigur în interiorul lui încât să-mi vorbească cu calm.

Conștientizez acest lucru și aleg să scot din mine partea nobilă, partea care înțelege, are compasiune și îl cuprinde ca responsabilitate pe cel din fața mea.

Invitasem o fată la o întâlnire pur amicală și ea se fâstâcea despre tot felul de chestii mărunte. Și mi-am dat seama că este foarte sensibilă și are niște complexe de inferioritate. Și atunci am acționat cât mai natural și libertin. I-am vorbit foarte simplu, prietenos și lejer și am făcut-o să înțeleagă subtil că nici eu nu-s mai breaz și că e normal să aibă astfel de îngrijorări.

Nu i-am spus aceste lucruri direct, ci pur și simplu îi răspundeam ceva de genu: Și eu, și eu la fel, nu-ți face griji.

Fie vorba între noi, nu e normal să ai tot felul de îngrijorări și complexe de inferioritate când ieși la o întâlnire. Dar acele îngrijorări și complexe vor fi depășite doar dacă eu ți le întâmpin cu acceptare și naturalețe. Și te fac să te simți acceptată și total în regulă așa cum ești. Și chiar este total în regulă, pentru că fiecare avem perioadele noastre de complexe, îngrijorări și sensibilitate.

Ideea nu e să te prefaci pentru ca ea să se simtă mai bine și acceptată, ci să ai încredere că ea poate mult mai mult decât atât și că dincolo de aceste îngrijorări și complexe stă o frumusețe interioară nemărginită. Să-i transmiți un sentiment natural de încredere, acceptare și așteptare, rădbare.

Atitudinile și comportamentele celorlați vor scoate întotdeauna o parte din tine la iveală.

Partea care a fost scoasă la iveală din tine determină dacă ești omul superior care vede dincolo de aparențe și răspunde cu inima, sau omul imatur care este repede prins în mrejele aparențelor și ale orgoliului.

Pace!