Cum se “obține” respectul de sine ?

Ți s-a întâmplat ca unele persoane să râdă de tine când ai greșit sau să te judece?

Simți că ceilalți te desconsideră și nu-ți acordă însemnătate ?

Bea un pahar cu apă și revino ca să citești asta, căci înseamnă că ai nevoie de mai mult respect de sine.

Îți spun aici o metodă simplă și practică care să te ajute ușor, ușor, să-ți redescoperi respectul și încrederea în tine.

În fiecare zi, fii atent la tine și fă cât mai des următorii 4 pași:

  • Respiră lent și profund, de preferat în abdomen
  • Relaxează-ți cât mai mult fiecare mușchi: cap și față, gât, umeri, spate, brațe, burtă și picioare. Ia fiecare mușchi în parte și relaxează-l.
  • Ține coloana vertebrală dreaptă, dar relaxată! Să nu creadă lumea că ai înghițit mătura. Îndreaptă-ți privirea înainte, drept, și trage de barbie în spate.
  • Pune-ți atenția în corp. Simte-ți corpul: fața, brațele, tălpile, inima, etc.

Fă acești 4 pași cât de des poți, când mergi pe stradă și în orice situație. Dar nu te forța și evită să fii prea strict. Fii natural ia lucrurile ușor, că nu vine apocalipsa.

Dacă exersezi toate astea, vei vedea cum în câteva săptămâni, te vei simți mai stăpân pe tine și mai “împământat”. O să vezi tu la momentul respectiv despre ce vorbesc 🙂

Acum, care-i toată treaba cu respectul de sine ?

Primul lucru pe care trebuie să-l știi, este că respectul de sine, sau încrederea în sine, nu se obțin. Acestea nu se câștigă, ci se descoperă că le ai deja în tine dar educația pe care ai primit-o te-a făcut să uiți.

Ca să-ți redescoperi respectul de sine ai nevoie să-ți studiezi practic mintea, corpul, emoțiile, sufletul și tot ce ești tu ca ființă umană.

Sună ca o misiune complicată și grea? Ei bine, cam este, dar are două beneficii foarte mari:

  • este cea mai interesantă și mai valoroasă călătorie în care poți să pornești: cunoașterea de sine
  • cu cât cunoști mai bine modul în care funcționezi, cu atât mai ușor poți obține absolut orice pe lumea asta

E singura cale prin care poți “sufla praful” de pe respectul de sine care stă ascuns în tine.

Îți spun asta pentru că am simțit pe pielea mea cum se face trecerea de la umilință la un respect de sine crescut.

În clasele 5-8, majoritatea băieților din clasă își băteau joc de mine în mai multe feluri. Așa e la scoală, e un fel de junglă. Dacă băieții văd că nu dai înapoi poate pentru că ești mai inocent sau ești pe principiul “întoarce și celălalt obraz”, ți se urcă în cap.

Asta mi s-a întâmplat mie. Eram varză, fără personalitate, fără un cuvânt de spus și mereu cu frica “cine mai râde azi de mine sau cine-mi mai dă o palmă”.

Nici o problemă. Au trecut anii, acum am 22 de ani și mi-am dat seama că acea perioadă a fost un dar pentru mine din mai multe motive.

Faptul că am fost umilit atunci, mi-a oferit o atitudine “nimic de pierdut”. Și atitudinea “nimic de pierdut” este foarte valoroasă în ziua de azi, căci îți oferă libertatea să greșești fără frică și să pui în practică toate nebuniile.

M-a ajutat să trec repede peste un “șut în fund” pe care uneori mi-l mai dă viața și să nu mă plâng.

Tot acea umilință m-a “îndrumat” acum să văd că menirea mea este să mă descopăr pe mine cu tot ceea ce sunt și să-i ajut și pe tineri să facă asta. Tineri care poate au fost tratați la fel ca mine la școală și știu prin ce trec ei.

M-am studiat și mi-am descoperit puterile interioare de care sunt capabil. Asta m-a ajutat să trec de la un “peisaj” în care toți râdeau de mine, la “peisajul” în care sunt respectat oriunde mă duc și unii oameni chiar mă tratează regește.

Acum am curaj să spun verde în față oricui ce simt și ce gândesc, fără frică. Am vorbit de zeci de ori în fața unui public de adulți sau tineri.

Dacă îmi place orice fată, intru în vorbă cu ea imediat și îi spun ce simt pentru ea.

Fac uneori experimente sociale: abordez fete străine pe stradă, cer biletul în tramvai sau mă prostesc prin magazine. Și altele…

Nu intenționez să mă laud, vreau doar să-ți spun că am trecut de la 0 la 100.

Acum să revenim la cum se “pierde” respectul de sine și cum se “obține”.

Singurele lucruri care te pot face “să-ți pierzi” respectul de sine sunt gândurile foarte multe și care n-au nici o legătură cu realitatea, sunt false.

Gândurile prea multe îți creează un fel de ceată în cap. O ceață prin care nu mai vezi clar. Nu-ți mai simți clar respectul de sine și încrederea în tine.

Pe lângă faptul că sunt prea multe, ele mai spun și lucruri perfect false despre tine: că n-ai nici o putere să schimbi ceva, că ești neînsemnat, că ești urât, etc.

Aglomerația de gânduri “îți detașează” capul de corp. În felul ăsta, mintea ta ajunge să fie ca țața la piață care pălăvrăgește toată ziua.

Respectul tău de sine și încrederea ta stau în corp, în ceea ce simți și în energia ta. Ele nu stau în minte și poveștile pe care ți le spui despre tine, fie că sunt bune, fie că sunt rele.

Respectul de sine nu poate sta în minte, în gânduri de orice natură ar fi ele, pentru simplul fapt că acestea sunt prea schimbătoare și n-ai vrea ca respectul tău să fie la fel de schimbător.

Sigur, și corpul este trecător, dar corpul îl ai pană ce mori. Gândurile vin și pleacă în 2 secunde și sunt prea multe și prea diverse.

Nu-ți poți baza respectul de sine pe ceva atât de fugitiv, trecător și nestatornic.

Viața se trăiește în corp, nu în minte! Corpul e terenul de joacă.

Îți voi spune acum un lucru foarte important!

Adevăratul respect de sine stă în coaiele, inima și respirația ta !

Ține minte!

Prin ele doar simți și acționezi ! Prin ele îți primești intuiția care nu te înșeală niciodată.

Niște coaie bine însămânțate, o inimă curajoasă și o respirație lungă și profundă, îți dau “greutate” și te “împământează”. Te aduc în realitate, în prezentul în care se întâmplă multe lucruri în tine și în jurul tău.

Ele îți dau curaj să acționezi și curaj să te exprimi puternic, oricum dorești tu. Mai pe scurt, te fac “dintr-o bucată”.

În ele stă carisma și magnetismul tău. Dacă devii mai conștient de ele și le folosești mai mult, vei avea o altă atitudine, o altă privire și un alt mers pe stradă.

Tot ce-ți zic aici am experimentat pe propria piele.

Îți spun, oamenii se vor comporta altfel cu tine.

Atunci vei începe să re-descoperi respectul de sine și să te comporți din acel respect.

Înțelege următorul lucru:

Nu există respect care să vină din exterior, de la ceilalți. Singurul respect care există este acela pentru tine.

Oamenii își transmit respect unii altora pentru că se respectă pe ei înșiși.

Faptul că respecți o anumită persoană – mă refer la respectul real, nu din frică – este doar un efect al respectului pentru tine.

Este un fel de artificiu care se răspândește și la ceilalți.

Nu poți să respecți pe ceilalți fără să te respecți pe tine.

Poate tu crezi că poți, dar e o iluzie. Dacă te uiți în spatele acelui “respect” pe care îl acorzi unei persoane – fără ca tu să te respecți pe tine – vei vedea că o faci din frică sau pentru că te simți neînsemnat.

Și ăla nu e respect, e cerșeală.

Primul pas spre schimbare este să recunoști adevărul și realitatea.

Prin urmare, e o iluzie să aștepți respect de la ceilalți.

Când țipi la cineva ca să fie mai respectuos cu tine, este ca și cum ai zgâria ecranul t.v.-ului în speranța că se va schimba canalul.

Poți să tratezi un cerșetor ca un nobil sau poți să nu dai doi bani pe el. Cerșetorul rămâne același. Respectul tău pentru tine e cel care face diferența în comportamentul tău față de cerșetor.

Acestea fiind spuse, eroule, te las cu următorul îndemn:

Respiră profund, relaxează-ți mușchii, îndreaptă-ți spatele și urmează-ți inima!

Ps.: Articolul e valabil și pentru fete 😀

Lasă-mi, te rog, un comentariu și zi-mi dacă te regăsești în ce-am scris 🙂