De ce competiția de orice fel este dăunătoare și fără sens

În viață poți alege să te dezvolți prin 3 metode:

  • competiția agresivă
  • competiția sănătoasă
  • ghidarea inimii

Și uite de ce doar ultima metodă este singurul mod armonios și natural de a te dezvolta și de ce celelalte două sunt dăunătoare mai mult sau mai puțin și te distrag de la Dumnezeul tău interior și de la inspirația ta divină.

Prima metodă și cea mai răspândintă printre tineri, competiția agresivă, este cea mai dăunătoare pentru următoarele motive:

  • implică cele mai multe sentimente negative care îl poluează atât pe cel care are acele sentimente, cât și pe cei care intră în contact cu el
  • consumă cea mai multă energie și oferă cele mai mici rezultate în raport cu energia consumată de la bun început. Iar intenția din care pornești spre un anumit rezultat plus sentimentele pe care le investești pe parcursul călătoriei de a atinge acel rezultat dictează calitatea finală a rezultatului urmărit. Și dacă pornești dintr-o intenție de competiție agresivă și continui cu această intenție pe parcurs, și rezultatul final va fi cu gust de luptă, agresivitate și urâțenie. Chiar dacă la o primă privire superficială nu se observă.
  • rezultatele finale nu oferă ceva cu adevărat împlinitor pentru omul care le obține și nici pentru oamenii din jur.
  • te distrage de la a privi în interiorul tău și a-ți asculta ghidarea interioară, ghidarea inimii, singura ta sursă de genialitate și inspirație pură

A doua metodă, competiția așa-numită “sănătoasă”, este mai puțin dăunătoare, dar totuși:

  • te distrage de la urmarea intuiției interioare
  • consumi aiurea energie analizând și comparând ce fac alții cu ce faci tu
  • rezultatul final este tot unul mediocru în esența lui și dincolo de aparențe, duce lipsă de unicitate cu adevărat

Și ultima metodă, urmarea ghidării inimii, este într-adevăr cea mai armonioasă și singura metodă de a construi ceva cu adevărat în mod natural și divin:

  • ești preocupat doar să urmezi ce-ți spune inima să faci, indiferent de ce fac alții
  • consumă cea mai puțină energie și paradoxal, te încarcă cu energie și entuziasm în timp ce muncești
  • construiește cu adevărat ceva durabil, hrănitor și împlinitor pentru toți cei implicați
  • te aliniază cu menirea și ghidarea sufletului tău, ceea ce îți creează o viață plină de abundență și bucurie

Competiția agresivă sau competiția sănătoasă sunt amândouă metode dăunătoare și ne-naturale de a atinge un anumit rezultat pentru că din start presupune să-ți îndrepți atenția în exterior, la ce fac ceilalți, presupune dualitate și separare față de ceilalți oameni.

În timp ce noi toți oamenii suntem Una: manifestarea unui singur Dumnezeu a-tot-creator care în mod magnific se exprimă absolut unic prin fiecare om în parte.

Toți marii artiști, matematicieni sau oameni de știință din istorie, se știe că au privit în interiorul lor, au ascultat ghidarea interioară, intuiția, inspirația divină.

Ai impresia că Iisus, Nikola Tesla, Eistein, Maica Teresa sau Mahatma Ghandi se uitau în jur, la ceilalți, ca să vadă ce fac ei și cum îi pot întrece în mod agresiv sau “sănătos”?

Desigur că nu.

Acești oameni au privit în interiorul lor, și-au ascultat inima și intuiția și au făcut istorie cu adevărat!

Crezi că Picasso, Da Vinci sau Van Gogh se uitau mai întâi la cum pictează alții și cum așează ei formele și culorile pe tablou?

Ca mai apoi să caute metode de a picta mai bine decât ei?

Nu.

Aceste genii, acești mari artiști ai istoriei “se închideau” în camera lor sau mergeau în natură și intrau într-un fel de meditație cu ochii deschiși, intrau într-un fel de adorație față de Dumnezeul interior, ochii lor priveau cu claritate și inocență.

Nu gândeau.

Erau într-o anumită stare sublimă, de plutire.

Apoi, puuf! le venea inspirația, curgea curentul de energie divină prin ei, nectarul divin, și îl transpuneau pe tablouri.

Tablouri care în ziua de astăzi costă milioane de dolari.

Competiția agresivă și competiția “sănătoasă” nu au sens din start. Pentru că fiecare om de pe planetă este absolut unic, absolut, fără îndoială. Chiar dacă încă nu și-a descoperit și manifestat unicitatea în lume.

Prin urmare nu are nici un sens să compari mărul cu para.

Pentru că aceste fructe au fost create pentru a oferi gusturi și experiențe diferite și unice omului care le savurează.

Ai văzut vreodată un trandafir care se uită la o lalea și încearcă să găsească metode pentru a deveni mai lalea decât laleaua?

Ce glumă…

Trandafirul este 100% preocupat să fie trandafir, de la naștere până la moarte. Iar laleaua la fel.

Trandafirul nu se ia de lalea, iar laleaua nu se ia de trandafir. Fiecare în parte înflorește, și oferă culori și miresme unice omului care le miroase.

Nu există nici un conflict între trandafir și lalea, nici o înghesuială, nici o privire strâmbă și nici o grabă de ajunge prima la nasul omului.

Totul este armonios între cele două.

Așa și oamenii ar fi natural să fie și să facă.

Se spune că este totuși bună acea competiție “sănătoasă”.

Este doar mai bună decât competiția agresivă, dar tot dăunătoare și ne-naturală rămâne.

Pentru că pornește tot dintr-un sentiment de separare și dualitate față de ceilalți oameni.

Și tot te distrage de la inspirația ta interioară și te scoate de pe șine, te scoate din alinierea cu ghidarea sufletului tău.

Da, competiția agresivă și competiția “sănătoasă” te duc  până la un anumit punct în viață dacă nu ai acces la o educație mai înaltă și mai elevată care să te învețe urmărirea inspirației interioare.

Dar dacă ai acces la educația urmării inspirației interioare, adică dacă citești acest articol, nu ai nici un motiv să n-o urmezi.

Pentru că este singura cale naturală și cu adevărat  constructivă  și împlinitoare de a construi ceva pe lumea asta și de a-ți dezvolta potențialul divin de la Dumnezeu.

Pace!