De ce nu reușim să găsim fericirea și nici măcar să o definim?
Ca să înțelegi cum poți găsi fericirea, trebuie să te întrebi mai întâi:
- De ce ești pus în postura de a o căuta în primul rând, ce s-a întâmplat?
- Ai pierdut-o pe undeva?
- Se poate pierde fericirea?
- Dacă nu, de ce nu reușești s-o simți în viața ta?
- Ce anume te obstrucționează?
- Ce parte din noi caută fericirea? Nu cumva este un pitic neastâmpărat care ne păcălește să căutăm încontinuu, iar noi îl credem mereu?
- Este o poziție inerentă cu care ne naștem să fim căutători ai fericirii? Este în natura noastră?
Nu, nu este.
Apariția fericirii este obstrucționată de o mutație a minții din unealta omului în stăpânul lui.
Nu mintea este de vină, ci mutația pe care a suferit-o.
A devenit grosolană, deconectată de tot ce o înconjoară și plină de zgomot.
În aceste condiții, fericirea nu poate decât să te privească din partea cealaltă a geamului murdar al minții mutante și să-ți facă cu mâna în speranța că într-o zi vei șterge și tu geamul ca să ai claritate să vezi și să simți.
Deci fericirea te așteaptă mereu pe partea cealaltă a geamului.
Nu are cum să te părăsească.
Dar paradoxal, tu nu ai cum să o vezi dacă nu îți cureți geamul minții de zgomot, grosolănie și deconectare de la viață.
Cum faci asta?
Te invit să-ți alegi una sau mai multe din tehnicile testate de mine și prezentate cu detalii și instrucțiuni în secțiunea de Tehnici.
Pace!