Facultatea te ajută sau te spală pe creier de fapt?

Facultatea nu este nici bună nici rea. Ea este ceea ce este, un sistem cu tot ce conține el.

Unii copii nu sunt pregătiți să-și ia viața în propriile mâini și să-și ia propriile decizii cu privire la fiecare respirație pe care o trag în plămâni, așa că facultatea este un sistem perfect pentru ei.

Eu am făcut 3 luni de facultate și uitându-mă la ce aș putea face pe cont propriu dacă mă auto-educ, am renunțat la acest sistem universitar căci mă încurca. Dar acest lucru este valabil pentru mine, așa sunt eu construit.

Și atenție mare, să nu te pună vreun spiriduș să renunți la facultate doar pentru că am făcut-o eu. Eu am renunțat la facultate pentru că știu exact ce vreau să fac cu viața mea, sunt foarte auto-didact și îmi asum responsabilitatea pentru ceea ce fac. Eu am luat decizia asta foarte conștient, știind că am pe ce să mă axez. Dar dacă tu nu știi ce-i cu viața ta, e mai bine să mergi la facultate.

Fiecare om se naște cu un rol în lume și sufletul lui, când se întrupează pe Pământ, știe ce are de făcut în această eră în care trăim. De exemplu, sufletul meu mi-a spus că eu am rolul de a-i susține pe tinerii care doresc să se cunoască pe ei înșiși arătându-le propriul exemplu. Dacă toți tinerii se cunoșteau pe ei înșiși și erau ași în dezvoltarea lor personală și spirituală, ce mai făcea sufletul meu cu misiunea lui?

Unii oameni au nevoie toată viața să li se spună ce să facă, alții nu, unii mai mult, alții mai puțin. Pentru fiecare tip există o opțiune de trai.

Există opțiuni de a trăi pentru fiecare fel de om și pentru fiecare misiune de suflet.

Să spui că facultatea este cea mai bună sau cea mai rea este un verdict imatur și nu vine dintr-un om echilibrat. Acest verdict l-am dat și eu acum 2 ani, când eram mai puțin împăcat cu mine și mai răzvrătit pe lume. Acum însă, nu mai este cazul.

Dacă vei lua lucrul pe care tu îl consideri rău de la gura unui om, îl vei pune în mare pericol pentru că el nu este pregătit să traiască precum ai tu impresia într-un mod egoist. Chiar dacă tu crezi că-i oferi raiul acelui om și că-i salvezi viața.

S-ar putea să faci exact opusul pentru că te uiți la om într-un mod egoist camuflat sub altruism și dorință de a ajuta, te uiți printr-o fereastră subiectivă și realitatea e alta de fapt.

De exemplu, într-o zi, i-am pus unei rude să asculte muzică special creată pentru relaxare și care costă bani. Ghici ce? A zis să o închid că o enervează.

Pricepi?

Tot ce există pe piață și noi considerăm rău, există cu un motiv, există pentru că acel “rău” are o cerere pe piață. Și unii oameni nu pot trăi fără acel “rău” și nu sunt pregătiți sub nici o formă să trăiască cu “binele” pe care îl crezi tu super evident.

Tot ce se întâmplă în lume este perfect echilibrat și fiecare efect are o cauză și un motiv.

Urmează-ți propria cale, adună-te cu oameni care rezonează cu acea cale, iar pe ceilalți lasă-i în pace, nu-i judeca. Poți doar să le împărtășești stilul tău de viață într-un mod inspirațional. Dacă ei se simt atrași, vor veni spre tine, dacă nu, vor trece indiferenți.

Tendința de a-i judeca pe ceilalți pentru că nu trăiesc ca tine este reflex mental al egoului tău care se vrea unicat și special pentru că e diferit de ceilalți.

Eu când văd că am gânduri care-i judecă pe alții, observ acele gânduri și-mi spun imediat:

Lasă oamenii în pace, vezi-ți de treaba ta

Și atunci gândurile dispar, nu mă asociez cu ele și le privesc ca pe ceva pueril.

Cam asta-i despre subiectivitatea binelui și a răului.

Spor la conștiență!