Ghidul absolut despre maturitate și imaturitate dincolo de subiectivitate

Încep acest articol prin clarifica niște lucruri:

Imaturitatea nu este o jignire și nu este ceva bun sau rău.

Iar maturitatea nu este o medalie sau o laudă.

Pur și simplu amândouă feluri de a fi îți oferă anumite rezultate, atât tot.

Imaturitatea și maturitatea nu sunt nici bune și nici rele. Sunt doar folositoare sau nefolositoare în funcție de scopul tău.

Și scopurile oamenilor pot fi diferite, așa că nu facem judecăți de bine sau de rău.

Maturitatea și imaturitatea sunt niște etape, niște stadii.

Acum, hai să-ți povestesc!

Am fost acum câteva zile la un seminar la care au participat mai mulți oameni mai tineri sau mai în vârstă.

La acest seminar ne-a vorbit un psihoterapeut/psiholog despre maturitatea emoțională. De fapt a vorbit despre maturitatea pe mai multe planuri.

Am ascultat cu atenție mai multe definiții pe care le-a dat despre maturitate și văzând că toate sunt subiective și neclare, mi-am căutat propria definiție a maturității, din propria experiență și din ce făcea sens perfect în realitate.

Ce este maturitatea?

Maturitatea înseamnă să accepți fiecare moment din viața ta exact așa cum este el și cu ce vine el.

Fără să încerci să modifici acel moment prin interpretări subiective preferențiale, prin iluzii sau încercând să te refugiezi în gânduri legate de trecut sau viitor.

Practic, ce înseamnă asta?

Practic înseamnă că atunci când stai cu o femeie lângă tine, pe o bancă sau la un suc, doar stai cu ea, nu faci calcule în mintea ta și nu ești cu gândul în altă parte.

Tu ai un moment cu acea femeie și în acel moment sunt exprimate foarte multe lucruri vizibile sau subtile.

De exemplu, femeia îți transmite o energie din corpul ei în corpul tău (și o vei simți dacă ești sensibil), afișează o anumită mimică a feței, limbaj al trupului, cuvinte, etc.

Cum poți fi tu matur în această situație?

Stând cu atenția în prezent alături de acea femeie și făcând liniște în interiorul tău și în mintea ta, având claritate mentală.

Da, asta înseamnă să nu ai gânduri aproape deloc sau deloc, căci orice gând este o mască pusă peste realitatea care este în tine și în fața ta acum.

În timp ce tu s-ar putea să te gândești ce vei face în următoarele ore cu această femeie, vei rata multe lucruri importante care se întâmplă de față cu tine și apoi te vei întreba de ce a mers prost:

Pentru că ai fost absent din momentul prezent, din realitatea care era exact în fața ta și care ți-a scăpat pentru că tu erai ocupat cu calcule mentale și algoritmi despre viitor sau trecut.

Un alt exemplu

Când stai în parc și privești un copac, dacă-ți spui:

  •  Ce înalt este copacul ăsta, oare ce soi este și câți ani are, poate fi tăiat pentru bani?

Atunci ceea ce faci tu este să pui o mască peste ceea ce este realitatea din fața ta.
Tu nu mai ești atent la copacul efectiv din fața ta, ci ești atent la gândurile care îți trec prin minte despre copac.

Ai pus un văl de gânduri între tine și realitate.

Asta se cheamă imaturitate. Nu este ceva rău, este doar imaturitate.

Realitatea obiectiva vs interpretarea subiectiva

Maturitatea înseamnă să ai tăria de a trăi și simți fiecare moment din viață așa cum vine el, fără să încerci să-l modifici prin gânduri și răzvrătiri.

Adică să-ți accepți viața așa cum e fără să-ți dorești mai mult?

Dacă îți dorești o altă realitate, apucă-te cu calm, din momentul următor, să faci altfel de acțiuni care îți vor aduce altfel de rezultate.

A accepta realitatea exact așa cum vine nu înseamnă să te complaci și să nu mai încerci să-ți creezi o altă realitate dacă dorești.

Ci înseamnă că o dată ce un rezultat concret ți-a apărut în față în acest moment, abia în următorul moment tu să decizi dacă faci altfel de acțiuni care să-ți aducă altfel de rezultate.

Practic, asta înseamnă că atunci când ți-a venit factura la curent de câteva milioane, tu nu începi să te plângi că bărbatul nu aduce bani în casă, ci accepți momentul cu seninătate și calm, iar apoi, în următorul moment alegi să faci ceva concret în privința asta.

Ține de simplitate maximă, nu de complexitate.

Dintr-o stare de calm accepți realitatea așa cum apare, moment de moment și tot dintr-o stare de calm, începi să faci altfel de acțiuni dacă îți dorești altfel de rezultate pe viitor.

Maturitatea nu ține de vârstă sau alte criterii de genul acesta.

succes-kid-grown

Singurul criteriu pentru maturitate este următoarea întrebare:

În exact acest moment, ești prezent să simți realitatea care se desfășoară în interiorul tău și în fața ta?

Ești îndeajuns de tăcut și liniștit în interior pentru a putea observa atent și prezent lucrurile care se întâmplă în tine și pe lângă tine?

Aș spune că de fiecare dată când ai gânduri, orice fel de gânduri, ești imatur.

Când gândești ești imatur.

Pare prea radical ce am spus?

Hai să-ți explic.

În primul rând, eticheta de imatur nu este nici rea, nici bună, am mai spus.

Este doar imaturitate, o etapă, nu este ceva bun sau rău, prost sau deștept.

De exemplu, un măr crud este imatur pentru că nu a ajuns la maturitatea în care se coace și cade din copac. Asta nu înseamnă că mărul este prost sau rău pentru că trece prin etapa de imaturitate.

La fel, orice gând este imatur pentru că nu s-a concretizat în fapte sau măcar în vorbe pline de înțeles și substanță, nu este materializat, nu a ajuns la maturitatea de a fi transpus în fapte concrete.

Poate te întrebi:

  • Bun, bun, dar chiar și atunci când mă gândesc cum să rezolv o problemă sunt imatur?
  • Eu vreau să fiu responsabil gândindu-mă la soluții constructive, tu spui că sunt imatur?

Da, imaturitatea este să te gândești la cum să rezolvi o problemă, iar maturitatea înseamnă să o rezolvi efectiv, practic și concret, acum și aici, prezent fiind în acțiunea pe care o faci spre rezolvarea problemei.

Sau poate te întrebi: Ok, dar cum pot să vorbesc dacă nu gândesc, dacă nu am gânduri? Adică de fiecare dată când vorbesc, sunt imatur?

Da, ai un anumit grad de imaturitate de fiecare dată când vorbești gândind.

Ai auzit vreodată de oameni care vorbesc din inimă?

Ți s-a întâmplat vreodată să spui niște vorbe și să te întrebi:

Băăăi, de unde a venit asta? Parcă n-am vorbit eu!

Dacă trăiești prezent în moment, ceea ce trebuie să spui îți va veni natural pe gură. Aproape că nu vei vorbi tu, va vorbi Dumnezeu prin tine. Și tu poate nici nu-ți vei aminti ce-ai vorbit. Mi se întâmplă de multe ori.

Iarăși spun, a fi imatur nu este o jignire.

A fi imatur înseamnă a fi incipient, a fi la început îmtr-o anumită etapă, a nu fi copt, a nu fi complet materializat în ceva palpabil.

Doar copiii sunt imaturi sau și adulții?

Când copiii sunt mici, ei își imaginează tot felul de povești despre zâne, motani descălțați, spiderman sau batman în pijamale.

Iar adulții spun despre copii că sunt imaturi și că vor mai crește și se vor maturiza. Pare o etapă de imaturitate normală, firească.

Dar adulții, la rândul lor, își spun și ei povești, doar că despre alte lucruri, chipurile “lucruri de oameni mari”.

De exemplu, foarte mulți adulți încă mai speră să-și găsească sufletul pereche, Harap Alb pe un cal, care să-i salveze din suferința lor, fără ca ei să facă nimic.

Sau iarăși, foarte mulți adulți speră că făcând același lucru de zeci sau sute de ori, vor obține rezultate diferite. Ceea ce este un total nonsens pe care ei nu-l observă.

Este același context: cel al poveștilor care nu au legătură cu realitatea. Și unii copii și unii adulți sunt imaturi pentru simplul fapt că își spun povești cu care acoperă realitatea.

Se numește imaturitate sau fugă de realitate.

Surpriză: un bătrân imatur!

O prietenă mi-a spus că un bătrân s-a băgat în seamă cu ea spontan, undeva într-un parc și îi spunea acel bătrân că ar vrea să se împace cu fiul său dar nu îl sună pentru că nu vrea să pară fraier sau slab. Ceva de genul a spus.

Vei găsi oameni imaturi chiar și la bătrânețe. Egoul/orgoliul te face să fii imatur și te protejează de realitatea concretă din fața ta, așa cum este ea. Egoul îți filtrează realitatea ca să vadă strict ce vrea el în ea.

Imaturitatea înseamnă să trăiești în mintea ta, înglodat în iluzii, fantezii, filme, speranțe legate de trecut și viitor, reguli despre cum ar trebui să funcționeze viața (și totuși viața nu poate fi niciodată constrânsă de reguli) și așa mai departe.

Maturitatea înseamnă să trăiești în prezent, să-ți simți inima cu bate, să-ți asculți respirația, să lași viața din acest moment să ți se dezvăluie așa cum este ea, fără ca tu să o interpretezi  cu mintea.

Lasă momentul în pace să fie așa cum este el. Nu spune despre el: daa băăă, știu eu ce înseamnă asta de fapt, asta e zâna măseluță.

De ce majoritatea oamenilor sunt imaturi chiar până la vârste înaintate?

Pentru că mintea lor a luat-o razna și funcționează pe cont propriu, fără să mai fie controlată sau pusă sub semnul întrebării. Ei nu își mai pot reduce la tăcere gândurile pentru a se putea bucura de realitatea din fața lor fără interpretări și perdele.

Cei mai mulți oameni analizează și interpretează tot ceea ce trăiesc. Și momentul real cu tot ce conține el nu mai ajunge la ființa lor profundă.

Ei au grijă să filtreze realitatea prin tot felul de gânduri, prejudecăți, răzvrătiri și interpretări în favoarea orgoliului lor.

Omul nu mai poate să mănânce și să se bucure de mestecat, să simtă tot procesul de a mânca. El se gândește la disputa cu Mărioara în timp ce mănâncă.

El este absent din viața lui, imatur.

Momentul de acum, din prezent, este realitatea ta matură, materializată, concretă, coaptă. Iar tu, dacă te conectezi la această realitate, fără a o interpreta prin gânduri, poți spune că ești matur.

Pentru că îți dai voie să exprimentezi o realitate matură ești și tu matur.

De ce majoritatea oamenilor sunt imaturi, adică nu acceptă realitatea așa cum vine ea și o acoperă cu tot felul de fantezii mentale?

Pentru că nu vor să fie scoși din zona lor de confort.

Oamenii se tem să trăiască viața cu adevărat, se tem să se cunoască pe ei înșiși, majoritatea. Se tem să-l simtă pe Dumnezeu în fiecare fir de iarbă și gură de aer.

E mai ușor să-ți găsești o scuză sau o fantezie mentală favorabilă în loc să accepți realitatea așa cum ți-a venit în acest moment. Și dacă vrei o altă realitate, să faci altfel de acțiuni începând din momentul următor.

Și acestea fiind spuse, hai să trecem la soluții!

Cum poți trece dincolo de gânduri?

Cum poți să săruți o fată, trăind sărutul, fără să te gândești la cum o s-o fuți peste 1 oră?

Cum poți să trăiești mai mult în prezent, fără să interpretezi subiectiv acest prezent?

  • prin meditație
  • prin relaxare
  • prin introspecție profundă și îndelungată
  • prin călătorii la munte, cu mentorul tău poate
  • prin perioade de solitudine
  • prin plimbări în natură
  • prin trecerea la o alimentație cât mai ușoară și alcalină
  • prin sport
  • prin exerciții de respirație conștientă
  • prin ascultarea de muzică cu frecvență înaltă
  • prin dragoste sinceră de oameni sau de animale
  • prin observarea senzațiilor din corp în diferite momente