Cum să ne împăcăm cu biserica și sistemul

Sugestia mea este să ne focusăm mai mult pe o energie bună decât pe arătatul cu degetul, chiar dacă avem dreptate atunci când arătăm cu degetul.

Unii preoți au har și îl exprimă pe Dumnezeu (eu am întâlnit), alții nu au har și fac miș-mașuri. Unele biserici sunt mai puternice în energie și vibrație, altele ceva mai slabe.

Ideea e că aproximativ fiecare biserică este impregnată cu energia miilor de rugăciuni care s-au spus în ele. La fel și unele icoane. De asta este util să mai dăm și pe la biserică.

Am fost și eu anti preoți și anti biserică, dar acum sunt la mijloc: fac doar ce este util și simt că are o energie înaltă.

De altfel bineînțeles că pe Dumnezeu îl putem găsi chiar în respirația noastră și în fiecare atom de existență.

Și eu m-am răzvrătit mult timp împotriva sistemului. Sitemul este un vis, o iluzie, la fel ca toată viața. Totul se petrece în mintea ta. Singurul lucru cu adevărat real este Dumnezeu care se află perfect tăcut în spatele fiecărui lucru. Dar nu prea îl bagă mai nimeni în seamă, căci suntem prea ocupați cu gălăgia și mișcarea.

Să fim împăcați cu fiecare sistem, și atunci când vedem că sunt lacune în societate, pur și simplu să luăm inițiativa și să facem ceva, un proiect, o mână de ajutor, într-o direcție constructivă.

Sunt deja mii de oameni care aruncă cu pietre în sistem și deficiențele acestuia, dacă aruncăm și noi, nu vom face nici o diferență, ci vom spori acel cumul de energie joasă de critică și răzvrătire.

Totul e un joc și în acest joc tot ce contează este Dumnezeu și calitatea/frecvența energiei din spatele fiecărui lucru pe care îl gândim, îl spunem sau îl facem.

De altfel, dacă sistemul nostru de învățământ sau bisericesc era perfect, eu personal ce mai făceam pe lumea asta?

Am venit aici să mă joc. Și se pare că sistemul, așa cum este el, face parte din joc și este pista mea cu jaloane printre care trebuie să trec.

Secretul este să nu ne oprim la jaloane și să arătăm cu degetul la ele criticându-le, chiar dacă ne stau în cale și ne încurcă, ci să devenim noi din ce în ce mai armonioși și echilibrați în gândire, simțire, vorbire și acțiune, astfel încât să trecem cât se poate de lin și grațios printre acele jaloane.

Și la sfârșit să mulțumim.

Pace 🙂