Încrederea în sine și poveștile societății

Se spune că încrederea în sine o capeți făcând lucruri. Multe cărți și mulți oameni îți spun că trebuie să adaugi ceva la personalitatea ta ca să simți acea stare de stăpânire de sine, de control, de relaxare și putere, încrederea în tine.

De ce ne învață societatea că suntem incompleți și că trebuie să mai adăugăm ceva la noi ca să fim compleți: aptitudini, lucruri, bani, parteneri de cuplu, reputație, autoritate, diplome, etc. ???

Pai, hai să vedem! Tu te naști, te naști pur și simplu fără nimic, fără minte, fără lucruri, fără prieteni si fără parteneri de cuplu. Unde scrie că trebuie să mai adaugi ceva la tine ca să devii perfect, ca să devii complet? Unde este scrisă o regulă universală și sacră că te naști cu probleme, cu lipsuri sau fără încredere în tine ???

Ce s-ar întâmpla dacă te-ai naște într-o societate care te-ar întâmpina așa:
– Bine ai venit printre noi! Ești perfecțiunea întruchipată, ești o minune printre noi și ne bucurăm că ne mângâi cu prezența ta!

Ai venit pe lume cu tot ce-ți trebuie în tolbă, trebuie doar să alegi ce vrei să trăiești și nici măcar acest lucru nu trebuie.

Ești numai bun așa cum ești, doar să fii, fără să faci ceva neapărat.

Te vei integra printre noi natural, intuitiv, cu siguranță și fără îndoială. Ești un dar pentru noi și abia așteptăm să vedem cum te joci!

Ți se pare prea idealist, prea din povești poate și ireal. Desigur, asta îți spune mintea. Mintea ta, care ce știe? Ghici ce știe mintea ta? Știe doar ce a văzut până acum în jur, ce i-au spus ceilalți că este posibil. Știe ce i-au dat ceilalți voie să viseze că poate fi real, sau, dacă ești mai “norocos”, știe ce te-ai răzvrătit tu să crezi că poate fi real.

Și totuși nu, nu ne-am născut într-o astfel de societate și-n asta constă toată diferența. Ne-am născut într-o societate în care credința că nu ești îndeajuns dacă n-ai “un nume” în lumea asta, dacă nu ai diplome, dacă nu ai aptitudini care mai de care sau dacă nu ai bani, ești nimic și n-ai cum să ai încredere în tine.

Cum se face totuși că moartea când “te ia”, te ia fără nimic din ce-ai adunat pe lumea asta ?

Îți imaginezi vreun stereotip de moarte care vine și-ți spune:
– Felicitări, te-ai născut incomplet, dar ai fost ambițios și ai reușit să capeți încredere în tine și să aduni lucruri și prestigiu în viața asta. Ești ciumeg, poți să-ți iei toate aceste lucruri cu tine “pe lumea cealaltă” pentru că le meriți.

No shit?! Moartea, care este o trecere (am mai murit și știu), vine și te ia exact așa cum ești, indiferent de ce-ai făcut în viața asta. E fair-play cu toata lumea gagica, aa?

Sau poate Dumnezeu a lăsat vreo scriere sacră care spune că te naști cu lipsuri și fără încredere în tine. Dacă găsești vreo astfel de scriere, să mi-o trimiți și mie în format .pdf.

Poate s-a deschis cerul și a coborât Porumbelul cel Alb și a lăsat oamenilor ca misiune să “devină perfecți, compleți și cu încredere în sine”.

Nu, nu, nu. Nimic din toate astea.

Totuși cineva a venit și a spus că este imperios necesar să “devii perfect, complet și să capeți încredere în tine”.

Un personaj foarte interesant: omul.

Dar cum a ajuns omul la această concluzie și ce i-a dat lui dreptul să spună și altor oameni noi veniți pe lumea asta, că așa trebuie să facă și că așa se trăiește viața ?

Tu ai văzut vreun om care să se nască având 2 capete, 4 mâini sau care să stea în frunte? Vreun om special care să facă regulile și să-ți spună cum se trăiește viața?

Eu n-am văzut. Toți ne-am născut egali, toți suntem perfecți și toți avem dreptul să alegem cum ne trăim viața. Acest drept de a alege cum îți trăiești viața este indispensabil de încrederea în sine.

Toți oamenii geniali buni sau răi, din istoria omenirii, au fost geniali tocmai pentru că au trăit viața exact cum și-au propus ei, într-un mod unic.

Oamenii geniali sunt rari. Dacă într-adevăr societatea actuală i-ar învăța pe nou-născuți să fie geniali, am trăi printre o mulțime de oameni geniali. E atât de simplu.

Zi sincer: ți se pare că maică-ta e Maica Teresa și taică-tu e Einstein ? Nu, nu sunt. Sunt oameni buni la suflet, cu intenții bune și care trăiesc o viață măruntă. Din frică și nesiguranță, te învață și pe tine să trăiești mărunt ca să “nu te rănești”. Ei țin la tine și nu vor să-ți fie rău. În credința lor, părinții tăi cred că a fi curajos, a fi genial și a fi un om unic în lumea asta este rău și nesigur.

Oamenii își vând unii altora povești despre cum se trăiește viața “corect”.

Fă acest exercițiu de imaginație:

Imaginează-ți că planeta este nelocuită și te naști doar tu.

Crezi că o să vină vreo broască sau vreun cățel să-ți spună:
– Bine ai venit pe planetă! Pregătește-te, căci la ora 5 îți vom spune regulile vieții și cum se trăiește corect.

Mă gândesc că nu.

Dar se pare că planeta este locuită și te naști printre oameni. Oameni ale căror corpuri și minți au fost manipulate și întoarse pe dos de către cei de dinaintea lor. Oameni ale căror minți au acceptat că așa se trăiește viața, așa este normal și așa este “scris” să trăiești.

No shit, Sherlock! Îți imaginezi acum toți acești oameni stând la birou, studiind și întrebându-se de unde vin toate aceste reguli despre cum să trăiești și toate aceste credințe despre ființa umană cum că are lipsuri și s-a născut pe lumea asta ca să capete ceva ? Nu, nici eu nu-mi imaginez.

Puțini oameni totuși stau la birou, se întreabă care-i faza cu aceste reguli și ajung la concluzia că sunt povești care n-au nici o legătură cu ce pot trăi ei cu adevărat.

De unde știe taică-tu că nu ești om adevărat dacă nu faci o facultate? A făcut-o el și a devenit om adevărat ? Și dacă totuși a făcut-o și a devenit “om adevărat”, cum măsori care este un om adevărat și care nu este? Există o listă de criterii dată de vreun zeu ?

De unde știe mama ta că ești nimic pe lumea asta fără bani? A avut ea milioane de euro și a devenit totul pe lumea asta ?

De ce mergi la facultate și înveți de la profesori care se comportă de parcă viața ta depinde de ei?

De ce înveți de la oameni care nu te pot învăța să fii ceea ce vrei tu, pentru că ei nu au ajuns să fie cum vrei tu? Cel mai probabil pentru că nici tu nu știi ce vrei și îți pui destinul în mâinile lor, din frică și nesiguranță, pentru că așa te-au îndrumat părinții și alți “binevoitori“.

Ai studiat cu mare atenție viața celor de la care înveți și accepți sfaturi fără să clipești ?

Te-ai uitat atent în viețile lor să vezi că sunt pierduți, fricoși, nesiguri și suferinzi ?

Ei îți spun că trebuie să înveți anumite lucruri și să trăiești viața într-un anumit fel ca să ce? Ca să ajungi ca ei?

Îți imaginezi că un bucătar te poate învăța să devii aviator? Arată-mi unul!

E simplu: decide ce vrei să fii, cum vrei să fii și ce vrei să ai. Apoi caută oamenii care sunt cum vrei tu să fii și au ce vrei tu să ai și învață de la ei.

Dar să fii foarte atent! Să nu decidă alții pentru tine cum să fii și tu să crezi că ai decis tu!

Caută în inima ta, caută-te pe tine. Dă-ți jos pantalonii și fii pe bune, nu mai sta la suprafață, pătrunde adânc și întreabă-te sincer care-i faza cu tine. Nu-i lăsa pe alții să facă asta pentru tine, în locul tău, într-un mod superficial.

Ideea e că oamenii din jurul tău au intenții bune în adâncul sufletului lor. Dar e o singură problemă: folosesc mijloace greșite! Ei nu au fost învățați cum să te ajute cu adevărat! Ei te trag în jos și au impresia, undeva în adâncul lor, că te ajută.

Nu-i nimic, iubește-i dacă simți, dar nu le urma exemplul. Dacă vrei să înveți de la oameni, caută-le exemplul din viața lor, înainte să le cauți vorbele.

Vezi cum se comportă și cât de naturali sunt. Cât de mult zâmbesc și câte riduri au pe față. Vezi cât de multă armonie e în familia lor. Vezi dacă trăiesc în bună-stare și lux sau sunt săraci și spun că banul e “ochiul diavolului”. Vezi dacă sunt liniștiți, împăcați și pașnici sau agitați și disperați. Întreabă-i întrebări personale, întrebări sensibile și vezi cum reacționează! Vezi cât de sinceri, deschiși și vulnerabili sunt! Vezi dacă vor cu adevărat să ți se deschidă ție și să te învețe ceva, nu contează ce!
Fii atent dacă ei fac ceea ce fac cu drag și cu pasiune!

Nu accepta să înveți nimic de la oameni nefericiți, fricoși, nesiguri și care nu-și urmează inima în propria lor viață!

Fii unic, fii genial! Caută și decide singur, pentru tine, cum să-ți trăiești viața.

Te-ai născut deja perfect, complet și cu încredere în tine.

De ce aștepți să-ți trăiască alții viața?