Secretul Creației Universale: Respirația Ta

Am fost creați după chipul și asemănarea lui Dumnezeu.

Dumnezeu a creat universul printr-o expirație eternă, iar în ciclul Universal urmează o inspirație eternă.
Adică după ce Universul a luat ființă, el se va reîntoarce înapoi în Dumnezeu, prin inspirație.

Când bărbatul pătrunde în femeie, el expiră.

Și când expiră, atunci însămânțează femeia care dă naștere unui nou Univers în miniatură: un copil.

Când bărbatul expiră și își expulzează sămânța.

El moare pentru o secundă pentru că își oferă ce are mai prețios, sămânța.

De aceea noi suntem tot ce are Dumnezeu mai prețios.

Și el “moare” pentru asta, pentru a crea tot ce are el mai prețios. Asta a făcut și Iisus, a murit, a expirat, și-a expulzat sămânța înțelepciunii în lume pentru că a dat tot ce a avut mai prețios: exemplul iluminării.

El moare pentru o secundă ca să dea naștere la un Univers nou.

Asta este expirația, asta facem și noi când expirăm.

Murim pentru o expirație, pentru a face loc unei inspirații noi.

Înainte să intre în femeie, bărbatul inspiră.

Așa a creat Dumnezeu Universul, printr-un singur ciclu unic de inspirație eternă, apoi expirație eternă.

Când o picătură de ploaie se ține să nu cadă de pe vârful unei frunze, ea inspiră, și face un efort.

Apoi ea expiră și cade, e fără de efort, ea atunci moare și lasă loc unei alte picături.

Natura inspiră iarna, se retrage, moare, pregătește ceva nou, este gata-gata să însămânțeze din nou atmosfera la următoarea expirație care va fi…primăvara.

Primăvara, natura expiră cu toată forța și expulzează în lume tot ce are mai bun.

Vezi tu, aici apare paradoxul morții care este expirația, sau iarna, sau intrarea bărbatului în femeie și expulzarea sămânței în ea.

Moartea nu este cu adevărat o moarte tragică, ci face loc pentru ce e mai bun și mai prețios să intre în lume.

Bărbatul și-a expulzat sămânța în femeie, a expirat-o în ea, apoi se retrage din ea și inspiră, acum el creează noi spermatozoizi creatori de noi copii, noi Universuri în miniatură.

Moartea e odihnă, e liniște, e reîncărcare, e contemplare asupra ta, e întoarcere în tine, e întoarcerea la sursă. Iar Sursa este locul de unde izvorăște totul.

După ce Dumnezeu a făcut Universul printr-o expirație, el urmează să inspire, să retragă Universul înapoi în el, astfel urmând o nouă expirație, când va crea un nou joc, un nou Univers.

Asta fac și maeștrii spirituali pe pământ. Ei vin în lume și își expiră toate învățăturile și toată înțelepciunea.

Penetrează lumea cu acele învățăturile, acei spermatozoizi ai înțelepciunii.

Apoi se retrag din lume și lumea rămâne însărcinată cu acele sămânțe ale înțelepciunii. Din lume ar trebui să se nască acum noi maeștrii, ar trebui să înflorească noi flori de lotuși.

Asta a făcut Iisus când a murit pe cruce.

A însămânțat lumea cu exemplul lui și a lăsat-o însărcinată cu nașterea unei treziri globale. Care, mai devreme sau mai târziu, se naște.

Tu, printr-un simplu și unic gest de inspirație și expirație, execuți matricea Universală prin care totul a fost creat și apoi retras.

În respirația ta stă cel mai ascuns mister și în același timp cel mai evident.

Dar faptul ca e ascuns anulează faptul că e evident, iar faptul că e evident anulează faptul că e ascuns.

Și ca rezultat apare non-dualitatea, liniștea totală, spațiul, vidul, Dumnezeu.

De aceea nu ai cum să-l afli vreodată pe Dumnezeu, poți doar să fii EL, liniște, spațiu, nimic.

Amin.

Etichete: , , , , ,