Singurul și cel mai mare secret al dezvoltării personale

Cu toţii avem blocaje mentale, emoţionale, fizice, etc.

Dar unde ne grăbim atâta să scăpăm de ele?

Oare nu exact intenţia de a scăpa de acele blocaje le dă energie să stea şi mai mult? De ce crezi că nu te părăsesc odată? Nu e evident?

De ce îţi doreşti tot timpul să fii altfel şi să te simţi altfel decât te simţi în exact acest moment?

Tocmai că dacă am sta cu aceste blocaje, prezenţi să le simţim, fără să încercăm să le schimbăm, acestea ar dispărea de la sine, fără ca tu să fi vrut asta. Pentru că atunci se întâmplă un proces mistic: alchimia interioară.

Şi ce parte din tine vrea mereu să se repare, să se schimbe şi refuză mereu momentul prezent aşa cum este şi încearcă să-l schimbe cu altceva “mai bun”?

Există altceva mai bun înafară de momentul prezent? Dar, în primul rând, exista altceva decât momentul prezent?

Cu toţii vorbim despre iubirea de sine. Dar oare iubirea de sine nu tocmai asta înseamnă? Să stai cu tine, să simţi şi să fii prezent în clipa prezentă exact aşa cum eşti? Fără să te judeci, fără să încerci să te schimbi? Nu asta este iubirea de fapt?

Care este partenerul ideal? Prietenul ideal? Nu cel care te acceptă în totalitate aşa cum eşti, cu frici, blocaje, ticuri, “defecte” ? Nu te simţi super relaxat şi atras în preajma unui astfel de om?

Acel om te iubeşte cu adevărat ptr. că nu încearcă să schimbe nici un fir de praf la tine. Îţi oferă spaţiu, respect şi acceptare faţă de manifestările tale oricum ar fi ele.

Şi ştii de ce?

Pentru că el este un om realizat şi ştie că tu eşti altceva decât acele blocaje pe care le manifeşti la suprafaţă, el ştie că natura ta este alta…

Şi de ce nu ai face şi tu la fel cu tine însuţi? Să stai cu tine fără să te judeci, în momentul prezent?

Unde ne grăbim atât să scăpăm de blocajele şi defectele noastre?

Dacă ajungi în starea de conştiinţa în care să trăiești starea că tu cel ce eşti cu adevărat nu ai şi nu ai avut niciodată defecte, ai privi aceste defecte şi blocaje ale personalităţii şi corpului tău ca pe un alt cântec al existenţei tale în acest corp.

Şi ghici ce? Abia atunci blocajele şi defectele corpului şi personalităţii tale vor începe să dispară foarte repede, de la o zi la alta.

Pentru că, din nou, ghici ce? Blocajele şi “defectele” există în viaţa ta cu un anumit scop şi ca să te ajute (noi încercăm să le alungăm, drăgălașii de noi).

Dar acum, că tu nu le mai vezi ca defecte şi le accepţi, ele îşi pierd sensul de a mai exista în tine şi dispar.

Iar sensul ptr. care au persistat în viaţa ta este tocmai acela de a-ţi oferi oportunitatea de a ajunge la măreaţa realizare că tu nu eşti defectele şi blocajele tale şi nu ai nevoie să le schimbi.

Cerul nu încearcă să scape de norii care trec prin el. Îi lasă în pace și îi acceptă exact așa cum sunt. Tu ești cerul, iar norii sunt defectele și blocajele tale.

Om bun, orice blocaj, necaz, defect, apare în viaţa ta pentru un motiv sfânt! Este o mare oportunitate să ai blocaje, dureri şi defecte!

Ele sunt în viaţa ta cu scopul precis de a te face să conştientizezi natura ta divină (sau cum vrei să-i spui) care este imposibil să aibă blocaje şi este dincolo de ele.

Blocajele şi defectele care ne deranjează atât de mult au extraordinarul scop de a ne face să trezim infinită comoară de iubire şi acceptare din noi!

Iar noi vrem să scăpăm de ele! Ne ducem la psiholog, la terapii, etc.

Deci îţi doreşti acceptare şi iubire de sine, dar în acelaşi timp, când gândurile şi emoţiile dureroase apar în tine, tu fugi, suprimi şi reprimi, te refugiezi în filme, sex, mâncare și alte activități.

ioi! Cum aşa?

Da, este adevărat, e nevoie de un mare curaj să stai fata în faţă cu durerile tale emoţionale şi cu defectele tale fără să te refugiezi în diverse povesti mentale și activități! Și este nevoie un timp să rătăcești, să ai o căutare, să mergi la diverşi terapeuți.

Căutarea este necesară. Nu neg rolul terapeuților.

Dar începe cu paşi mici să te opreşti din a mai încerca să-ţi schimbi gândurile şi emoţiile dureroase atunci când le ai! Stai cu ele, aşa cum sunt, nu mişca! Simte-le pe deplin, fii acolo cu ele, mori alături de ele, scufundă-te în ele şi soarbe-le!

Da, doar o mână de oameni sunt în stare de acest curaj!

Pentru că atunci când durerea apare în noi, dacă nu ne refugiem şi nu fugim de ea, avem impresia că vom muri. Da, este o impresie puternică, este adevărat. Dar este inofensivă dacă stai prezent şi o priveşti în ochi, aşa, cu genunchii tremurând şi fiind gata să mori.

Defectele, blocajele, fricile şi durerile noastre sunt exact ca un poştaş insistent care vrea să ne livreze un mesaj extraordinar de important: ca noi suntem altceva decât acele defecte şi blocaje, suntem dincolo de ele.

Iar acest poștaș este foarte insistent și persistent atât timp cât tu fugi de el. 90% din oameni fug de acest poștaș pentru că el este deghizat în frică, durere, blocaje, defecte, etc.

Acești oameni au încă nevoie să mai meargă la terapeuți și să facă diverse trucuri ocolitoare care să-i pregătească ca într-o zi, în această viață sau alta, să dea piept în piept cu aceste frici și blocaje fără să mai fugă din momentul prezent folosindu-și mintea și poveștile mentale.

Totuși, acei oameni foarte puțini la număr, care au curaj să stea față în față cu acest poștaș, fără să fugă și fără să-l judece, vor descoperi cea mai mare comoară pe care o pot descoperi: iubirea de sine infinită, acceptarea, pacea și împlinirea care nu depinde de exterior. Toate fiind același lucru de fapt.

Acesta este începutul unei iluminări supreme!

Este foarte aventuros şi este o călătorie care îţi va aduce în faţă cele mai mari frici ale tale, îţi va aduce cei mai urâţi şi înfricoşători “monştri” din tine.

Dar dacă ai curaj să te încaleci cu adevărat pe vulturul vieţii și să simți neclintit orice apare în tine (emoție sau gând), vei trece de toate acestea şi vei rămâne cu un simplu râset după care vei spune: hahaha, ce poveste, m-am jucat frumos, a fost o iluzie frumoasă şi aventuroasa, dar acum eu sunt.

Iar ultimul lucru pe care îl vei spune este: tăcerea.

Pace!

Etichete: , , , , ,