Te iubesc-ul se vede în fapte, nu în declarații!

Te iubesc!

I-ai spus “te iubesc” prietenei tale de multe ori.

Dar oare, de câte ori a fost real?

E foarte convenabil și confortabil să-i spui prietenei tale că o iubești în momente în care te face să te simți foarte bine.

De exemplu, atunci când faci sex. E foarte la îndemână să-i spui că o iubești pentru că te simți în culmea plăcerii.

Atunci când stai cu ea pe o bancă și vă uitați la stele. Îi spui atunci că o iubești. Îi spui că ții la ea.

Mergeți într-o vacanță super relaxantă și îi spui și atunci cât de mult ții la ea și că o iubești.

Dar ce îi spui de fapt, în spatele cuvintelor “te iubesc” ?

Dacă e să fii radical de sincer cu tine și cu ea, acel “te iubesc” înseamnă de fapt “ce bine mă faci să mă simt”. Și iată, nu este vorba despre ea, ci despre tine.

De-a lungul timpului, „te iubesc”-ul a fost spus de atâtea ori în mii de relații și contexte, încât și-a pierdut sensul inițial, cel adevărat.

Dacă e să mergi la rădăcina cuvântului și la intenția inițială de la care a pornit această declarație, “te iubesc”, vei descoperi că semnificația cuvântului ține doar despre a dărui ceva necondiționat.

Te iubesc este despre a acorda libertate celuilalt. Este despre adevăr, nu despre fantezii și iluzie.

Adevărul e dur, din cauză că te obligă să renunți la iluzii, dar e sănătos și e singurul real

I-am spus și eu prietenei mele că o iubesc, de multe ori.

Dar am luat-o la o discuție sinceră și i-am spus că acel “te iubesc” înseamnă în cele mai multe cazuri, “ce bine mă simt eu datorită ție”. N-are nici o legătură cu a-i dărui eu ceva ei.

I-am spus că de puține ori chiar e iubire adevărată.

E dur? Da. E sec ? Da. Dar de acolo pornește o relație reală, bazată pe adevăr și lucruri concrete, nu iluzii și declarații.

Și am curajul totuși, din ce în ce mai des, să țin la ea cu adevărat și să gust din acea iubire care se oferă fără condiții de orice fel.

Ce-am făcut cu prietena mea în Maxi-Taxi

Într-o zi, după ce ne-am certat și ne-am criticat, eram botoși și orgolioși amândoi.

Și după cum probabil ai făcut și tu în relația ta de cuplu, nu ne vorbeam din orgoliu și așteptam ca celălalt să facă primul pas pentru ca fiecare să-și păstreze acea imagine falsă de “om puternic care are dreptate”.

Și stăteam eu cu prietena mea așa, în maxi-taxi, nu ne vorbeam, ne uitam fiecare în altă parte și se simțea acea barieră rece între noi.

Și în timp ce stăteam eu așa, am avut un dialog interior cu mine însumi:

  • Bine frate, dar dacă i-ai ținut atâtea predici despre adevăr și ce face ea greșit, dacă ai pus lumina pe ea, să schimbe ea ceva la dânsa, tu acum ce faci ?
  • Unde este acum responsabilitatea și corectitudinea aia pe care i-o tot predici ei?

Și după câteva lucruri de-astea pe care mi le-am spus în sinea mea, mi-a venit și întrebarea care m-a făcut să sparg multe limite în viață:

Și ce-ar fi dacă?

Oare ce se întâmplă dacă îi vorbesc eu primul? Oare ce se întâmplă dacă renunț eu primul la orgoliu și fac un pas spre ea, ca să rup acea barieră de tăcere orgolioasă ?

Și de fapt, ce anume mă oprește cu adevărat să-i vorbesc eu primul? Orgoliul ? Este orgoliul ceva real?

De fapt, orgoliul ăsta, sau ego-ul, n-are nici un fundament real, dar deține o putere asupra ta, pe care tu i-o dai prin emoții și gânduri. Și îți creează o senzație că vei pierde ceva dacă nu faci cum îți spune el.

După ce mi-am pus întrebările astea, în momentul ăla a intervenit senzația de “nimic de pierdut, bag picioarele frate, mă fac vulnerabil și dacă e să pierd ceva, nu mă interesează”.

Fie ce-o fi!

Și comic, când m-am hotărât să-i vorbesc eu primul, ea dormea 😀 Așa că am cuprins-o cu mâna că să-și sprijine capul pe mine. După câteva secunde s-a trezit, i-am zâmbit și am întrebat-o când mergem la patinoar.

Atunci ea a simțit că am rupt lanțul orgoliului și că țin la ea pe bune.

Iar eu, am simțit o putere mare în interiorul meu. Atunci eram eu cu adevărat. M-am simțit matur, responsabil. Am simțit că pot s-o cuprind și pe ea cu responsabilitatea mea.

Acela a fost un moment în care am ținut la ea, indiferent de lucrurile nașpa pe care mi le-a zis.

La fel fac și părinții cu copiii lor când sunt mici.

Da, mi-am deschis inima, m-am făcut vulnerabil și “am riscat” să par slab. Dar s-a întâmplat exact invers:

Am făcut împotriva orgoliului meu, și m-am simțit foarte puternic.

Am simțit o căldură în inimă, compasiune.

Poți și tu să faci ca mine!

Și te vei simți puternic, te vei simți tu, cel adevărat, pentru că ai pulverizat iluzia, ai redevenit prezent.

Acesta este doar un exemplu dintre multe altele în care am făcut împotriva orgoliului meu.

Te invit să ai tăria și compasiunea de a-i arăta prin fapte iubitei tale că o iubești, atunci când nu-ți face pe plac și ești foarte orgolios.

La “petrecere și băutură” toți “ne iubim” prietena, dar la necaz în bătătură, ba!

Arată-i că ții la ea și că o iubești prin fapte, prin comportamentul tău, în situații de criză, nu în situații fără nici o miză în care ești în culmea plăcerii.

Acolo se vede bărbăția și responsabilitatea. Acolo se vede dacă ești un tip curajos și ai curaj să-ți deschizi inima.

A-ți deschide inima, a te face vulnerabil și a te arăta așa cum ești tu când stai singur sub plapumă, asta înseamnă să fii puternic și curajos. Acolo se vede maturitatea.

Care este diferența concretă dintre iubirea reală și cea falsă?

Am experimentat iubirea necondiționată pentru tot ce mă înconjoară, inclusiv pentru persoane față de care aveam mari resentimente.

S-a întâmplat doar de câteva ori în viața mea și a durat doar câteva ore (o să-ți scriu în alt articol cum mi s-a întâmplat).

Am experimentat diferența dintre iubirea adevărată și iubirea falsă și declarată în cuvinte somptuoase.

Iubirea adevărată am simțit-o independent de orice din exterior și fără nici o condiție și vine la pachet cu smerenia și cu depersonalizarea. Adică nu mai simți că este vorba despre tine.

Nu mai simți nevoia să-ți susții părerile, nu mai simți nevoia să-ți iei credite personale pentru ceva ce ai făcut, nu te mai interesează să primești ceva din exterior, orice.

Ești absolut împăcat cu tine și iubești doar pentru simplul fapt că exiști. Ești foarte împlinit, hrănit și împăcat cu tine doar pentru că exiști și îți poți simți prezența. Nici măcar nu te mai interesează alt moment decât acela în care ești.

Iubirea necondiționată este starea noastră naturală și firească. Dar ne este atât de greu să ajungem la ea din cauza educației nefolositoare și exemplelor pe care ni le dă mass-media.

Suntem programați să ne creăm orgolii (ego-uri) și să ne separăm de ceilalți.

Eu te invit să fii radical de sincer cu tine, să te faci vulnerabil, să-ți deschizi inima, dincolo de orgoliu!

Aici, pe viațacaunjoc.ro, eu te susțin, îți fac galerie 😀 !